nu sunt eu
sunt umbre călăuze peste ani
riduri ce ascund destule secrete
ochi sătui de atâta mizerie
piele căptuşită cu creme
farduri
în schimb sunt scurgeri imense
copii pe care nu i-am născut niciodată
apocalipse la sfârsit de deceniu
rupturi ale miocardului
la fiecare control
picioarele se leagă de cap
mâinile se încolăcesc în neştire
motto-ul şi motorul mişcării
undeva suspendată de perete
într-o ramă veche
ştearsă de praf
o dată la o mie de drame
Suscribirse a:
Enviar comentarios (Atom)
No hay comentarios:
Publicar un comentario