coşmar

în pielea necunoscută în care alunecasem
o lună frumoasă şi un adevărat festin:
se pregătea tocană de măruntaie cu ceapă
şi vin sărat/
mirosul stârnea căţeii pământului

am stat pitită o vreme
dar le murise fochistul/
caţeii aduseseră o tăbliţă
cu numele meu(cândva le dădusem apă)
strălucea ispititor deasupra focului

îmi găsise chiar un loc
îi spuneau locul unde nu exista inimă/
confortabil de altfel
pe măsura înălţimii mele

a fost bine un timp
lemne din belşug
căţeii pământului se înmulţeau
nebunii!au mâncat luna

ba mai apăruseră şi cocoşii/
n-au mai cântat aşa duios
de la a treia lepădare/
agăţaţii de ciocuri ca zmeii
se înălţau zorii

în roua dimineţii
pielea devenea covor
pentru desfătarea picioarelor mele