autocritică

au dreptate ei-sunt o proastă
mi-am uitat bunele maniere
într-o bancă din clasa întâi
mă scobesc în nas
de câte ori am ocazia
şi servesc un cioran
în loc de prânz

ai dreptate tu-am uitat
că adâncimea e nesfârşită
şi imensitatea incerta(degeaba
profesorul de geografie îmi vorbea
de concreteţe-mai degrabă vorbeam
limbi străine)

am dreptate eu-
în fiecare dimineaţă îmi verific sângele
mă spăl pe dinţi
mă îmbrac elegant
pentru a vorbi
la colţul unde nu mă aude nimeni

dar de unde ştiţi
toate acestea despre mine!?